Nu am avut niciodata pretentii de mare gospodina sau bucatareasa. Dar in viata mea au aparut, in ordine cronologica sarcina, bebelusul si bucatareala.

Dupa ce am trecut de etapa caracterizata prin covrigi, merdenele, gogosi si alte gustari „studentesti”, cand aveam pretentii de adult responsabil, obisnuiam sa gatesc numai ce-mi placea mie sa mananc si nu faceam compromisuri. Consortul este un bucatar talentat, atunci cand nu este la serviciu unde face un job de birou care uneori il secatuieste cu totul. Deci pentru el gatitul este relaxare, creativitate, placere. Pentru mine este nervi, grija, lipsa de chef, ceva ce TREBUIE. Poate de asta el inca gateste cu si de placere: nu o face pentru ca trebuie, bucatareste cand si daca vrea. Eu de placere as pregati numai dulciuri si cateva mancaruri pe care le ador. Restul sunt interesante doar cand sunt la capitolul experiment sau daca au mare succes la public. Atunci imi cresc actiunile si normal ca gatesc cu drag si spor.

Sarcina, bebelusul si bucatareala

Inca din sarcina am inceput sa gatesc mai mult decat inainte. De cand o am pe Alex, gatesc mai mult decat in sarcina. Deci am mers de la a gati aproape nimic spre a gati din ce in ce mai mult. Acum pregatesc in fiecare zi macar supa… macar paste cu suc de rosii… macar branza dulce… sau macar iaurtul… ceva.

Dar sa revenim la sarcina.

Cand am primit vestea cea buna eu eram un fel de vegetariana. De vreo 4 ani nu mancasem carne, dar consumam lactate, oua, peste si alte creaturi de sub luciul apei. In al doilea trimestru de sarcina, la insistentele medicilor, am inceput sa introduc in alimentatia mea treptat carnea. Desi in primul trimestru analizele mi-au iesit perfect, sfatul a 2 medici (un specialist si un generalist) a fost sa incep sa mananc carne. Acum, cand privesc in urma, stiu ca nu a fost o decizie buna, ar fi trebuit sa ma impotrivesc. Vreau sa spun ca urmatoarele analize nu mi-au mai iesit perfect, bineinteles ca mi-a crescut colesterolul si mi-au scazut fierul, calciul si altele! Asa ca am inceput sa iau vitamine. Probabil cel mai simplu ar fi fost sa ma reintorc la alimentatia fara carne. Dar nu am reusit sa fac asta. Acum, cand Alexandra are aproape un an jumate, cochetez cu ideea de a redeveni vegetariana, de data asta fara sa mananc nici peste, tot o fiinta este si pestele, deci motivul pentru care as renunta la alte tipuri de carne m-ar determina sa nu mananc nici peste.

Asadar in sarcina, dupa primele luni (cand nu suportam mirosul sau gustul de mancare gatita si am supravietuit pe iaurturi degresate, fructe si legume crude) am inceput sa gatesc din ce in ce mai mult si mai placut. Treptat am invatat cum sta treaba cu supele si ciorbele, cu mancarurile de legume, poate si cu carne. Nu ma laud cu chiftele, snitele sau alte preparate preponderent pentru carnivori. Cert este ca in sarcina, atunci cand nu ma goneau mirosurile, imi placea chiar sa experimentez in bucatarie.

Ce gateam? De obicei legume, uneori peste si fructe de mare. Pare ca nu prea aveam cu ce sa jonglez, dar in realitate sunt infinite combinatiile. Spre exemplu, imi place sa gatesc toamna ghiveci de legume si mancare cu fasole pastai asa cum imi amintesc ca le facea bunica mea. O diferenta extrem de importanta este ca atunci cand nu gatea cu carne, ea punea vreo doua linguri de untura in mancare. La asta se adauga faptul ca gatea pe foc de lemne, in ceaun si nu mai trebuie sa explic de ce mie niciodata n-o sa-mi iasa mancarea asa cum este in amintirile mele.

In amintirile mele bunica gatea in bucataria de vara (utilata cu soba pe lemne, frigider si un aparat de radio obosit care nu prindea decat un post, parca Romania actualitati… nu mai stiu sigur), cu cel putin 3 nepoti alergand si urland in jurul ei (asta fiind elementul de stres). Eu gatesc in bucataria mea utilata si confortabila, pe aragaz, in vase de inox, cu apa calda la indemana, cu muzica in surdina (uneori aleg eu piesele, dar de obicei las radio guerrilla sa decida playlistul) si cu un copilas linistit care vrea doar sa vada exact ce fac eu si evident sa faca si ea. Deci mancarea mea are gust de „la bloc”. Nu o sa fie niciodata ca mancarea bunicii. Din pacate.

Asa ca desi in sarcina am inceput sa bucataresc, dupa nastere am gasit cu adevarat motive zilnice de bucatareala. Uneori imi place si cateva retete puteti vedea aici. Dar tot nu am pretentii de gospodina sau bucatareasa, sa fie clar!

https://www.vive.ro/wp-content/uploads/2016/11/bucatareasa_waterBUN-800x398.jpghttps://www.vive.ro/wp-content/uploads/2016/11/bucatareasa_waterBUN-150x150.jpgA.K.Mamicabucatareala,gati,gravida,sarcinaNu am avut niciodata pretentii de mare gospodina sau bucatareasa. Dar in viata mea au aparut, in ordine cronologica sarcina, bebelusul si bucatareala. Dupa ce am trecut de etapa caracterizata prin covrigi, merdenele, gogosi si alte gustari 'studentesti', cand aveam pretentii de adult responsabil, obisnuiam sa gatesc numai ce-mi placea mie...Blog de mamica